pliant visarom

Date Generale

Liceul Teoretic” Iancu C.Vissarion” Titu a fost infiintat in anul 1956, in orasul Titu, judetul Dambovita.

In  prezent dispune de urmatoarele spatii de invatamant, in stare foarte buna de functionare, la standarde care corespund cerintelor actuale:

  • sali de clasa – 25
  • laboratoare de informatica – 3-(1 cabinet finantat prin Consiliul Local Titu)
  • laborator de chimie – 1
  • terenuri pentru jocuri sportive –(2terenuri moderne prin Regio)
  • cabinet medical – 1
  • cabinet psihopedagogic – 1
  • sala de lectura – 1-(prin Regio)
  • laborator de fizica -1
  • laborator de biologie -1
  • sala de sport -1
  • biblioteca -1-(prin Regio)
  • cabinet stomatologic -1
  • sala de conferinte ultramoderna -1-prin Regio
  • cancelarie -1

In mare parte, salile de curs au fost amenajate din 2013cu mobilier modern cu videoproiectoare in toate salile, iar fiecare comisie metodica dispune de laptop-uri astfel incat sa fie nu numai utile ci si placute, oferind elevilor un spatiu functional si confortabil. Mobilierul a fost  modernizat si ofera o buna amplasare pentru derularea de activitati participative la clasa.

Campusul scolar a fost mentinut in parametrii normali de functionare ( aleile, spatiul verde, platoul locurilor de parcare, bancile, peluzele cu flori etc.).

Trebuie remarcat ca incepand cu anul scolar 2012-2013 liceul dispune de un campus scolar modern, cu alei pavate, mult spatiu verde, peluze cu flori, arbusti ornamentali, banci ergonomice moderne, copaci, etc.

Internatul va functiona dupa un regulament propriu.Acesta dispune de 52 de camere cu doua paturi, mobilier modern,LCD-uri, wirelles, combina frigorifica, grup sanitar, cabina de dus,jaluzele vertical.

Din anul 2013,in urma unui proiect castigat prin “TARA LUI ANDREI”, liceul dispune de o statie de radio amplificare interna- prin care elevii deruleaza activitati extrascolare si beneficiaza de un ambient placut pe toata durata zilei(muzica,anunturi,interviuri etc)

Scurta monografie a orasului TITU

Orasul se afla situat in partea  de sud a Romaniei si a Judetului Dambovita, aproximativ la 50 km NV de capitala tarii, avand o amplasare  mediana intre localitatile Bucuresti – Pitesti –Targoviste.

Se afla in mijlocul unei campii manoase ce-i poarta astazi numele, strabatut de ape limpezi cu debite constante tot anul, la intersectia unor vechi drumuri comerciale ( al sarii, al mararilor).

Ideal loc pentru popas si temelie pentru asezari umane, localitatea Titu se va afirma mai tarziu ca un binecunoscut nod feroviar si punct de concurenta pentru importante drumuri nationale si judetene (DN 7, DN 701) ce se identifica cu cele de odinioara.

Teritoriul administrativ actual arata ca localitatea TITU ocupa o suprafata de 4251 ha ce ocupa partea centrala a campiei. Titu are  o altitudine medie de 150 cu inclinatie pe directia NV si SV unde formeaza multe locuri zone de divagare.

Climatul se incadreaza in parametrii temperat continentali cu temperaturi medii anuale de 10 grade – 11 grade Celsius, precipitatii medii de 566 mm si vanturi predominante din EN si E si V. Prezenta reliefului de campie legata de factori pedo- genetici specifici zonei au dus la formarea unui sol din grupa 1 de brun argilo- iluviar si din grupa II a cambisolurilor care favorizeaza dezvoltarea culturilor cerealiere, pomi si vita de vie

Pamantul cu relieful si bogatiile sale, cu asezarea si solurile sale deosebite, cu apele si clima sa nuantata, cu fauna si flora existenta sunt toate componente ale unui cadru natural favorabil.

Acest cadru realizat de natura ca suma a factorilor fizico-gografici este favorabil dezvoltarii omului si a societatii omenesti in general fapt ce explica atat existenta in teritoriu a urmelor umane, inca din perioade incipiente ale istoriei dar si perpetuarea acestei specii deosebite de-a lungul mileniilor.

Prezenta pe harta Romaniei a localitatii TITU este atestata documentar abia la inceputul  anului 1635 cu toate ca dovezi ale prezentei umane pe acest teritoriu  dateaza inca din epoca bronzului cand au fost descoperite in zona paraului Spalatura locuinte de suprafata si morminte de inhumatie.

Geneza asezarilor din zona Titu, istoria acestor locuri si a oamenilor sai este strans legata de trecutul de lupta al tarii si al Judetului Dambovita.

Aflata in partea de S a Romaniei la intersectia unor importante zone comerciale, zona Titu a fost inca din vechime un vad bun comercial si pentru popasuri.

Trei drumuri, aidoma celor trei paraie mai importante din zona se uneau la Titu intr-un singur fir catre Dunare.

Pe ele se scurgeau sarea de la Telega si Ognita, fructele din Muscelele Argesului si vestile din Transilvania si Viena spre Bucuresti, peste secole calea ferata si soselele nationale vor spori valentele acestui tranzit.

Legat de pozitia sa geografica strategica, denumirea orasului este legata de cea a orasului Gaesti care dupa cum spune legenda celor doua localitati si-au luat numele de la doi frati negustori Titu si Gae care au gandit fiecare construirea a cate un han de popas pe drumul ce leaga Bucurestiul de Pitesti, deoarece, populatia pe acest drum este foarte rara.

Populatia acestei zone creste pe masura ce marile orase Bucuresti, Pitesti si Targoviste devin orase puternice din punct de vedere economic.

In decursul istoriei teritoriul administrativ a suferit numeroase modificari ale vetrei localitatii prin inglobarea unor localitati in vatra localitatii Titu.

Pentru  a ajunge la infatisarea actuala au fost inglobate numeroase mosii, catune, sate cum ar fi: Adunati, Salcuta Ramniceanului, Stupineanca, Titu- Codreanu, Titu – Vechi, Titu- Nou, Titu –Targ, Titu-Gara, Principele Mihai, si Maresalul Tito etc.

Din notele toponimii de astazi in organizarea administrativ teritoriala a orasului se pastreaza cu titlu de cartiere:

    1. Satul Fusea care isi pastreaza numele de la fostul proprietar al mosiei Cristache Fusea fost deputat in Divanul Ad-Hoc la 1859.

Populatia acestui sat este de nationalitate romana ce se ocupa cu activitati agricole, iar tiganii existenti, putini la numar sunt urmasii fostilor lingurari si ciuborari.

      1. Satul Hagioaica, intemeiat pe fosta Mosia Dambovicioara la 1864 isi ia numele de la sotia fostului hangiu Hristea Cantilie, cu o populatie de nationalitate romana ocupati in agricultura si industrie.
      2. Satul Plopu, amintit in arhive la 1820, s-a constituit ca asezare pe fosta mosie a Manastirii Nucet, numita Mosia Plopeanca.
      3. Satul Salcuta, atestat documentar la 1766, cand se pomeneste de drumul sarii, ce trece prin Salcuta de la Ocnita spre Dunare.

Populatia este este de nationalitate romana, cu un grup restrans de tigani, ramasite ale fostilor robi pe Mosia lui Boteanu.

      1. Satul Titu Targ, situate in parte de NV a orasului a fost atestat documentar la 30 mai 1635, document ce prezinta pe martorul “ Stoian fiul lui Pravat din Titu”, prin care se intareste proprietatea unei domnite asupra mosiei Brancoveanu. Daca alte documente nu exista privind atestarea acestui spatiu, unii oameni sustin ca denumirea localitatii vine de la numele generalului roman Titus, care ar fi fixat tabara pe acest spatiu, desigur este o supozitie dintr-o alta legenda.

Pe masura trecerii timpului asezarea rurala Titu este tot mai mentionata in documentele vremii dupa cum urmeaza:

  • la 1832, 43 de mestesugari si comercianti se aseaza in zona Baiului in apropierea viitoarei cai ferate. Ei infiinteaza targul de duminica si balciul de la 14 septembrie, moment in care se completeaza numele localitatii  ce se va numi Titu Targ.
  • la 1868 se deschide drumul national Bucuresti – Pitesti
  • la 1872 se construieste calea ferata Bucuresti – Pitesti;
  • la 1866 se infiinteaza posta Titu ce leaga doua curse de calareti Bolentini de Targoviste;
  • la 1866 functioneaza doua scoli, una de fete si una de baieti
  • la 1902 se infiinteaza prima banca populara

Localitatea Titu este descrisa la inceputul, secolului XX de actrita Marioara Voiculescu in lucrarea sa “ In primavera vietii”; astfel Titu este un fel de Mizil, strazi nepavate, felinare ofticoase, case intr-o rana, o cafenea centrala, somptuoasa ca o cafenea din Calea Vacaresti.
Zestrea edilitara a targului resedinta se va completa in intervalul dintre cele doua razboaie mondiale cu noi institutii si constructii :

  • in 1920 se da in folosinta noul sediu al Judecatoriei ;
  • in 1938 apare primul dispensar uman din zona ;
  • in 1939 se construieste baza comunala pentru cereale ;
  • in 1940 se organizeaza o sectiune a Inspectoratului Scolar Judetean Dambovita ;
  • in 1956 Titu Targ devine resedinta raionului Titu ce facea parte din regiunea Bucuresti ;
  • in primavara anului 1968 o noua impartire administrativa – teritoriala a Romaniei va reinfiinta , dupa patru decenii , judetul Dambovita , iar localitatea Titu este declarata oras ;
  • incepand cu anul 1968, noul oras cunoaste o perioada de dezvoltare economica , devenind o unitate administrativa- teritoriala de tipul agrar- industrial , unde pe langa cele trei unitati agricole cooperatiste si de stat apar unitati industriale , cum ar fi : “Aparataj electric pentru instalatii de joasa tensiune “ , “ Electrozii siderurgici “ , “ Centrul de compactare a fierului vechi “ , “Atelierul zonal de reparatii vagoane “, “ Centru de colectare si fermentare a tutunului “ ;
  • pana in anul 1990 toate aceste intreprinderi acaparau forta de munca si din comunele limitrofe , lucru ce a facut ca populatia orasului sa depaseasca 12000 de locuitori , fapt ce a dus la o explozie edilitara a orasului ;
  • dupa momentul revolutionar din 1989 , la fel ca in intreaga tara , si Titu cunoaste o perioada de stagnare industriala si scaderea productiei agricole , fapt ce a dus la reducerea numarului de muncitori si chiar la inchiderea temporara sau definitiva a unor unitati industriale , cooperatiste si agricole de stat ;

Odata cu reducerea locurilor de munca s-a constatat an de an si o reducere a numarului de locuitori si implicit o reducere a populatiei scolare .
Astazi,  locul marilor intreprinderi industriale a fost luat de micro-intreprinderi de constructii , tamplarie , prelucrare a fierului si de comert .